MIJLOACE TERAPEUTICE

 

Cuprins: I. Principalele remedii folosite de ing. Voinea-Fanica Ene si II. Prospecte pentru intrebuintarea lor. III. Preparate la comandă.

 

I. PRINCIPALELE REMEDII FOLOSITE

1. Remedii terapeutice

Plante medicinale (fitoterapie) sub forma de ceaiuri, tincturi, pulberi, uleiuri volatile (aromoterapie), vinuri si oteturi medicinale, siropuri, sucuri proaspete, cataplasme etc.
Produse apicole (apiterapie): propolis (brut sau sub forma de tinctura), polen, laptisor de matca, venin, miere si ceara.
Minerale naturale (mineraloterapie): argila si dolomita, carbune vegetal, cenusa vegetala s.a.
Organe animale, folosite ca atare si sub forma de tincturi.
Urinoterapie cu urina proprie (cine accepta si poate suporta un asemenea tratament)..
Kinetoterapie: gimnastica medicala (simpla sau aparte), mersul pe jos si pe bicicleta, jogging-ul s.a.
Regim alimentar (dietoterapie): cure de epurare, posturi, diete bazate indeosebi pe vegetale (grau germinat, fulgi de ovaz, tarate de grau, soia, linte, bob, mazare si fasole uscata; legume si fructe crude;seminte de oleaginoase neprajite; ulei de soia, dovleac, floarea soarelui si masline obtinut prin presare la rece; drojdie de bere, bors de tarate etc.), precum si alimente neprelucrate termic(peste 50% din meniul zilnic) etc.
Reflexoterapie.

Zonele reflexogene ale picioarelor

Zonele refloxogene ale mainilor


Masajul si automasajul terapeutic.

Directii de masaj


 

 

Balneoterapia.

Notă: mijloacele folosite au caracter experimental. 

 

II. P r o s p e c t

privind tratamentul experimental instituit de d-l ing. Fănică-Voinea Ene

 

 

Avertismente! 1.Aproape toate mijloacele terapeutice, indiferent de natura lor (alopată sau naturistă), sunt dăunătoare (toxice sau chiar cancerigene) peste dozele admise, ştiinţific stabilite! 2.Toate medicamentele chimice sau de sinteză agresează organismul!

 

I. REMEDII TERAPEUTICE

TINCTURI DE PLANTE MEDICINALE. Durata curei: 1-6 luni, după caz, cu pauze de 2 săptămâni la 1-2 luni. Administrare: se iau de regulă cu 30 de minute înaintea meselor principale, în doze de 0,1-2 picături de kilocorp de 2-3 ori pe zi, în raport de situaţie, în circa 100-200 ml din ceai din plantele recomandate pentru tratarea afecţiunilor de care suferiţi. În anumite cazuri, se iau cu creşteri şi descreşteri treptate de 1-5 picături de 2-3 ori pe zi. Când în tratament se foloseşte un număr constant de picături, pentru a nu le număra de fiecare dată, fulosiţi o seringă ; puneţi cu pipeta într-un recipient (păhăruţ, sticluţă, căpăcel etc.) numărul de picături recomandate, trageţile în seringă şi notaţi gradaţia de pe aceasta ; în continuare, trageţi în seringă direct din flacon o cantitate de tinctură până la gradaţia notată.

CEAIURI DE PLANTE MEDICINALE. Durata curei: 2-6 luni sau mai mult, după caz. Preparare: După procurarea plantelor medicinale prescrise în reţetă, acestea se pun pe o faţă de masă curată şi se amestecă între ele până se omogenizează bine combinaţia rezultată. Dacă parte din ele nu sunt bine mărunţite, se pisează, se toacă bine cu foarfeca sau se râşnesc în prealabil. Se introduce apoi amestecul în pungi de hârtie sau material textil de bumbac, in sau cânepă. În nici un caz nu se ţin în sacoşe de plastic, deoarece mucegăiesc şi devin, astfel, toxice! Din amestecul astfel pregătit, se prepară zilnic, de obicei dimineaţa, cantitatea de ceai prescrisă pentru 1 zi (1-2,5 litri), punând plantele în apă clocotită (pentru tratament intern 6 linguriţe cu vârf la o cantitate de 1,5 litri de apă sau 8 linguriţe cu vârf la 2 litri de apă, iar pentru tratament extern – gargară, spălături, instilaţii etc. – doză dublă). Se lasă vasul să mai fiarbă acoperit câteva minute la foc mic, după care se dă deoparte, unde se ţine 20-30 minute pentru realizarea extractului. Se strecoară apoi şi se introduce de regulă şi cantitatea de tinctură şi pulberi de plante medicinale prevăzute pentru o zi de tratament. Administrare: beţi o cană (circa 200 ml) înaintea meselor principale cu aproximativ 30 min (în care introduce-ţi tinctura şi pulberile de plante medicinale recomandate, dacă nu le-aţi introdus în întreaga cantitate de ceai pentru ziua respectivă), iar restul între mese, când vă este sete. Pe timpul tratamentului cu ceai nu se bea apă, ci doar ceaiul prescris; eventual măriţi doza zilnică a acestuia, dacă nu vă este suficientă cantitatea recomandată, fără a depăşi însă 3 litri pe zi. Este recomandat, ca în primele zile ale curei să vă reglaţi cantitatea de care aveţi nevoie. Nu vă forţaţi să beţi mai mult ceai decât vă cere organismul. Valabilitate: 12-24 de ore la temperatura camerei. Cantitatea de plante necesare: aproximativ 2,5 kg pentru 2 luni de cură. Măsuri: 10 linguri = circa 100 de grame de plante.

PULBERI DE PLANTE MEDICINALE. Durata curei: 1-2 luni sau mai mult, după caz.Preparare: se pun în prealabil plantele (în pungi de hârtie) sub influenţa unei surse de căldură pentru a se usca mai bine, după care se râşnesc, se cern cu sita fină şi se introduc în cutii, de regulă de carton, în vederea tratamentului. Ceea ce rămâne în sită nu se aruncă, ci se pune în amestecul de plante medicinale pentru ceai, omogenizându-se bine cu acesta.Administrare: se iau 2-4 linguriţe, după caz, de 2-3 ori pe zi, cu circa 30 minute înaintea meselor principale, în puţin ceai. Valabilitate : 1 an la temperatura camerei şi la umiditate normală. Precizare: pulberea de plante devine mai agreabilă, dacă o amestecaţi cu miere, în proporţiile: 60 % miere şi 40 % pulbere.

ULEIURI VEGETALE: 1. Grase: uleiul de soia , dovleac, floarea soarelui, măsline, susan etc., obţinute prin presare la rece, se iau de regulă dimineaţa pe stomacul gol, dintr-o înghiţitură, cu un păhăruţ de circa 50ml, în care se introduc: uleiul în doza prescrisă (de regula 1-3 linguri) şi 40-50 picături de zeamă de lămâie. 2. Uleiurile volatile (esenţiale) din plante medicinale (mentă, cimbrişor, sovârf, pin, brad, levănţică, chimen, anason, fenicul, coriandru etc.) se iau de 2-3 ori pe zi, câte 2-20 de picături, după caz, cu 40-50 de picături de zeamă de lămâie, în puţin ceai, de preferinţă călduţ, cu aproximativ 30 minute înaintea meselor principale, dintr-o singura înghiţitură, cu un păhăruţ de circa 50 ml.

CATAPLASMELE CU VEGETALE. Se folosesc de regulă frunze de varză proaspătă bine strivite sau frunze de brustur, piersic, vetrice, corn, frasin, frăsinel, gălbenele, roşii, vinete, pătlagină, muşcată etc. opărite. Se aplică local timp de 1-2 ore, după care se aruncă. În cazul rănilor supurânde, se schimbă mai des, de regulă din 30 în 30 minute.

PRODUSE APICOLE. Tinctura de propolis: se iau 0,5 picături de kilocorp, de 2-3 ori pe zi, cu circa 30 de minute înaintea meselor principale pe un cubuleţ de miez de pâine, care se mestecă şi se înghite, după care se bea puţin ceai. Se poate lua şi într-un păhăruţ de circa 50 ml cu ceai, folosind acelaşi păhăruţ zilnic, fără să-l spălaţi. Cu o seară înaintea tratamentului, se iau 0,1 picături de kilocorp, ca test pentru depistarea alergiei individuale la preparat. Dacă nu apar fenomene negative (urticarie, lăcrimări, amorţirea buzelor, dificultăţi în respiraţie etc.), începând cu a doua zi se trece la tratament. Contraindicaţii: intoleranţă alergică individuală. Polenul apicol: se iau 1-2 linguriţe de 2-3 ori pe zi, după mesele principale. În unele afecţiuni cum sunt constipaţiile, colitele, colibacilozele etc., se ia înaintea meselor cu circa 30 de minute. Contraindicaţii : boli neuropsihice cu hiperexcitabilitate (nimfomanie, obsesie sexuală, manie etc.), hiperfuncţii endocrine (hipertiroidie, hipercorticism, gigantism etc.), obezitate, diabet zaharat şi alergii specifice.

ARGILĂ. Cura cu argilă durează, de regulă, 4 săptămâni. La nevoie va fi reluată după o pauză de 1-2 săptămâni. Odată declanşat, tratamentul nu se va întrerupe, decât în cazuri deosebite, deoarece argila induce în organism un ansamblu de procese succesive, a căror oprire reduce efectul curativ al acesteia. La începutul tratamentului s-ar putea să constataţi o agravare a simptomelor afecţiunii (accentuarea durerilor existente, apariţia de dureri noi, în general în organele afectate, ameţeli etc.) Nu vă impacientaţi ! Este semnul că uimitoarea materie vie „a pus umărul” la vindecarea dumneavoastră. În uz intern, se întrebuinţează suspensia de argilă. Doza minimă este de circa 100 ml, de 1-4 ori pe zi, în raport de situaţie, de regulă înaintea meselor cu 20-30 de minute. Suspensia se prepară dizolvând 4-6 linguri de granule de argilă într-un litru de apă (aproximativ 1/5 din volumul vasului), de preferinţă plată sau de fântână, într-un recipient nemetalic larg la gură, pentru a permite agitarea amestecului cu o lingură, linguriţă sau spatulă, tot nemetalice. Pe măsură ce se goleşte vasul, se adaugă peste emulsia rămasă argilă şi apă în proporţie de 1 lingură pentru 200 ml de apă, astfel încât să avem tot timpul suspensie de argilă pentru cel puţin 1 zi de tratament . Suspensia se păstrează la temperatura camerei. În locul apei, se pot folosi ceaiuri medicinale, sucuri de legume şi fructe, borş de tărâţe, supe etc. Asemenea lichide potenţează efectul curativ al argilei, dacă sunt întrebuinţate ca remedii în tratarea afecţiunii de care suferiţi. Înainte de a fi băută, emulsia se agită bine şi se lasă câteva minute să se decanteze. Nu se va lăsa mai mult timp la decantare, deoarece amestecul devine prea sărac în argilă. Emulsia are aspect de lichid tulbure. Se va bea acest lichid tulbure. Dacă Argila se ia împreună cu alte remedii, e bine ca ea să fie luată prima, deoarece protejează mucoasa gastrică împotriva eventualelor iritaţii ale acestora. Cu câteva zile înaintea împlinirii termenului de tratament, nu se mai completează recipientul cu argilă, ci se consumă cea ce existentă, până la jumătatea vasului. Restul se aruncă. Se spală apoi vasul, pregătindu-se pentru cura următoare. Între mese se beau sucuri de legume si fructe, ceai medicinal, borş de tărâţe, apă argiloasă limpezită (1 lingură la 1 litru de apă ) sau alte lichide sau soluţii cu efect terapeutic. În perioada curei, se va evita consumul grăsimilor animaliere, al zaharului , conservelor , cărnii , alcoolului şi cafelei. Contraindicaţii: hernie inghinală avansată, radiografii, tomografii, radioterapie (deoarece se radioactivează) şi, la femei, pe timpul menstruaţiei.În uzul extern, argila se întrebuinţează sub forma cataplasmelor reci sau calde. Cataplasmele se prepară cu câteva ore înainte de folosire , amestecând argila bine mărunţită cu apă până când se formează o pastă moale asemănătoare aluatului. Pentru încălzire se introduce vasul în care s-a preparat amestecul în cuptorul încins, ţinându-se în interiorul său până când pasta ajunge la o temperatură suportabilă. Se pune argila cu o lingură nemetalică pe o faşă, formând astfel un plasture, care se aplică direct pe zona afectată (fără nici un material intermediar). În scopul sporirii forţei terapeutice a argilei, cataplasmele pot fi preparate în loc de apă cu ceaiuri sau decocturi vegetale, prescrise extern pentru afecţiunea care se tratează. Şi în uzul extern, este necesar să respectăm câteva reguli: vom începe cura cu cataplasme subţiri de 0,5-1 cm, puţin întinse ca suprafaţă , apoi vom mări progresiv grosimea plasturilor ( până la aproximativ 2 cm), cât şi mărimea lor  (până depăşesc regiunea tratată). În infecţii, migrene, nevroze, inflamaţii, în general în tratarea zonelor „fierbinţi”, vom folosi plasturi reci. Pe regiunile „ reci” (afecţiuni hepatobiliare, renale, reumatice  cronice etc.), vom întrebuinţa plasturi calzi. Durata aplicării este în prima zi 1 oră, a doua zi 2 ore , a treia zi 3 ore, perioadă cu care se merge în continuare până la terminarea tratamentului. În situaţia unor afecţiuni acute (supurări, abcese, plăgi etc.) vom schimba plasturii mai des, de regulă din 30 în 30 minute. Dacă apar senzaţii de frig, vom îndepărta cataplasma. Ea va fi reînnoită după 12-24 de ore. În cazul în care trebuie să tratăm mai multe regiuni afectate, este indicat sa evităm aplicarea tuturor cataplasmelor deodată, deoarece supun organismul la eforturi prea mari; vom păstra un interval de 2 la 4 ore între ele. După folosire, argila se aruncă, deoarece este impregnată cu toxine. Contraindicaţii: menstruaţii.

MACERAT DE ALOE. Recomandăm doar specia Aloe vera sinensis, întâlnită frecvent ca plantă ornamentală cultivată în ghivece. Preparare: se recoltează frunzele de aloe de la o plantă neudată de circa 5 zile, după care se spală, se dau la mixer sau se trec prin maşina de tocat carne ori se toacă mărunt (se strivesc cu cleştele pentru zdrobit usturoi), după care se amestecă cu miere în proporţiile: 40 % aloe şi 60 % miere, luate ca unităţi de volum. Pentru grăbirea procesului de macerare, la 0,5 kg de miere se adaugă zeama de la 1-2 lămâi. Amestecul se lasă la macerat aproximativ 1 săptămână la temperatura camerei, dar se poate folosi şi imediat după preparare. Administrare: se iau 2-3 linguriţe, după caz, de 2-3 ori pe zi cu circa 30 minute înaintea meselor principale. Precizări: 1.În maceratul de aloe, se pot introduce pulberi de plante pentru a-i sporii forţa terapeutică. În scopul preparării acestei mixturi, se introduce în amestecul pentru maceratul de aloe, puţin câte puţin, atâta pulbere de plante până când amestecul capătă o consistenţă vâscoasă (de regulă 60% amestec pentru macerat şi 40% pulbere). Se iau 1-4 linguriţe, după caz, cu 20-30 de minute înaintea meselor principale. A se vedea preparatele: Antitumoral,  Hepatoprotector, Imunostimulant, Antioxidant şi Antidiabetic. 2. În cazul diabeticilor, mierea se înlocuieşte cu vin roşu.

MACERAT DE ORZ VERDE. Preparare: se pun boabe de orz pentru cultură într-un ghiveci larg la gură sau într-o lădiţă, la lumină şi căldură. Când plantele ajung la circa 30cm înălţime, se recoltează prin secerare (înainte de înspicare). În continuare se procedează ca la Maceratul de aloe. Administrare: se iau 2-4 linguri pe zi, după mese.

MACERAT DE COJI DE OUĂ. Preparare: cojile de ouă, spălate şi uscate bine, se pun într-o bucată de pânză curată şi rezistentă şi se pisează pe un fund de lemn, după care se macină cu râşniţa de cafea. Se cern apoi cu o sită fină. În continuare se procedează ca la maceratul de aloe. Administrare: se iau 2-4 linguriţe, după caz, de 2-3 ori pe zi după mesele principale, cu 100-200ml de sucuri naturale de fructe sau legume.

HREAN CU MIERE. Preparare:Se spală rădăcina, se curăţă coaja şi se dă pe răzătoarea mică, după care se adaugă pulbere de Busuioc sălbatic, Cinsteţ, Rotungioară, Scânteiuţă, Asmăţui şi Sovârf. În continuare se procedează ca la Maceratul Aloe. Administrare ; se iau 2-4 linguriţe de 2-3 ori pe zi, înaintea meselor, eventual în 100-200 ml de sucuri de fructe sau legume, pentru a atenua gustul iute. Contraindicaţii: hemoroizi, tulburări de ritm cardiac, hiperfuncţii endocrine avansate şi excitaţii nervoase.

ANTIOXIDANT (imunostimulant, antitumoral, hepatoprotector şi fortifiant totodată). Compoziţie: 60 % Aloe proaspăt cu miere sau Aloe vera gel (fără benzoat de sodiu, care este substanţă cancerigenă) şi 40 % pulbere de: miez de Nucă, Măceşe, fructe de Cătină albă, Pelin, Ienupăr, Armurariu, seminţe de In, Angelică, Lemn dulce, Ghimbir, Coriandru, Scorţişoară, Pufuliţă, Rotungioară, Fumăriţă, Scai măgăresc şi Ţintaură, toate în părţi egale. Proporţiile se iau ca unităţi de volum. Administrare: 2-4 linguriţe înaintea meselor principale cu circa 30 de minute şi 2-4 după acestea.

ANTIOXIDANT PENTRU DIABETICI (hipoglicemiant, vasodilatator periferic, imunostimulant, antitumoral, hepatoprotector şi fortifiant totodată). Compoziţie: 60 % Aloe proaspăt cu vin roşu sau Aloe vera gel (fără benzoat de sodiu, care este substanţă cancerigenă) şi 40 % pulbere de: miez de Nucă, Urzică, Pufuliţă, Ciumărea, Afin (frunze), Dud, Coacăz negru, Mur, teci de Fasole, Nuc, Cătină roşie, Păducel, Măceşe, fructe de Cătină albă, Pelin, Ienupăr, Armurariu, seminţe de In, Angelică, Ghimbir, Coriandru, Scorţişoară, Rotungioară, Fumăriţă, Scânteiuţă, Piperul-broaştei, Sporici, Slăbănog, Scai măgăresc şi Ţintaură, toate în părţi egale. Proporţiile se iau ca unităţi de volum. Administrare: 2-4 linguriţe înaintea meselor principale cu circa 30 de minute şi 2-4 după acestea.

AFRODIZIAC (pentru ambele sexe). Compoziţie: 60 % miere ecologică şi 40 % pulbere de Brânca-ursului, Mărar seminţe, Scânteiuţă, Scorţişoară, Ienupăr, Cuişoare, Ghimbir, Păstrăv (ciupercă), Coriandru şi Busuioc sălbatic, toate în părţi egale. Proporţiile se iau ca unităţi de volum. Administrare: 3-4 linguriţe de 3 ori pe zi, înaintea meselor principale cu circa 30 de minute înainte.

STIMULENT HORMONI FEMININI. Compoziţie: 60 % miere ecologică şi 40 % pulbere de boabe de Soia, seminţe de In, Lemn dulce, Brânca-ursului, Salvie, Zmeur, Coacăz negru, Schinel, Angelică, Arnică, Cuişoare şi Scorţişoară, toate în părţi egale. Proporţiile se iau ca unităţi de volum. Administrare: 4–6 linguriţe de 3 ori pe zi, cu circa 30 de minute înaintea meselor principale.

STIMULENT HORMONI MASCULINI. Compoziţie: 60 % miere ecologică, 20 % rădăcină de ţelină sau de păstârnac dată pe răzătoare şi 20 % pulbere de Brânca-ursului, Sculătoare, Poroinic, Arnică, Ghimbir, Cuişoare şi Scorţişoară, în părţi egale. Proporţiile se iau ca unităţi de volum. Administrare: 4–6 linguriţe de 3 ori pe zi, cu circa 30 de minute înaintea meselor principale.

VIN TONIC (pentru ambele sexe). Compoziţie: 90 % vin roşu şi 10 % pulbere de Brânca-ursului, Busuioc sălbatic, seminţe de Mărar, Scorţişoară, Ghimbir, Coriandru, Cuişoare şi Ienupăr, toate în părţi egale. În medie, sunt necesare 100 grame de plante la 1 litru de vin. Amestecul se ţine la macerat, la temperatura camerei, 12-14 zile, după care se strecoară. Administrare: 1-2 pahare (200-300 ml) seara.

DROJDIE DE BERE USCATĂ. Se ia de regulă 1 linguriţă de 2-3 ori pe zi, după mesele principale, dizolvată în circa 100 ml de apă minerală sau sifon. Se poate lua şi ca atare sau în amestec cu miez de nucă, miere, suc de legume şi de fructe sau cu polen apicol.

PETROL DUBLU RAFINAT. Se iau 10-120 de picături pe zi dimineaţa, cu 1doză de amestec de uleiuri esenţiale, 20-30 picături de zeamă de lămâie, 1-2 linguri de ceai şi ½ linguriţă de miere ecologică. Se începe tratamentul cu 5 picături în prima zi, după care se creşte treptat doza cu 10 picături pe zi până la doza de 120 de picături (1 linguriţă), cu care se continuă apoi tratamentul până la sfârşitul etapei prescrise. După 2 săptămâni de pauză, se poate lua şi seara, tot 1 lună.

GRÂU ÎNCOLŢIT. Preparare: se spală mai întâi cerealele şi se pun la înmuiat timp de aproximativ 24 de ore, într-un vas cu apă caldă. Se scot apoi, se clătesc, se aşează pe un platou de faianţă, sticlă, lemn sau lut (în nici un caz de metal) şi se acoperă cu o bucată de tifon umedă. Vom avea grijă să umezim zilnic tifonul, pentru a menţine umiditatea necesară încolţirii. Când germenul ajunge la 2-3 mm (în general după 3-4 zile vara şi 5-6 zile iarna), grâul se poate consuma. Să reţinem că grâul încolţit nu se păstrează. Vom prepara deci zilnic cantitatea necesară pentru tratament. În acest scop, vom pune 3-5 platouri cu grâu înmuiat la germinat, la interval de 24 de ore unul de altul, pentru a avea zilnic cantitatea necesară curei. Administrare: 4-6 linguri adulţii şi 2-3 copiii, de 3 ori pe zi, la mesele principale timp de 2-4 săptămâni. Poate fi folosit şi fiert în apă sau lapte, consumându-se atât boabele cât şi zeama.

 

II. STRUCTURA TRATAMENTULUI ŞI REGIMUL ALIMENTAR

STRUCTURA TRATAMENTULUI: 1, 2 sau 3 reprize, fiecare a 2 luni. O repriză are 3 etape.

Etapa I, cura de epurare (de dezintoxicare): 3-6 zile în prima repriză, 6-9 zile în repriza a doua şi 9-12 zile în repriza a treia. Se consumă numai lichide: ceaiul de plante recomandat şi sucuri de legume şi fructe. În sucuri se pune câte o linguriţă, de 3 ori pe zi, de drojdie de bere uscată şi respectiv de ulei de soia, pentru completarea necesarului de proteine şi vitamine E şi din complexul B, care sunt în cantitate  mică în sucuri. Precizare: nu începeţi tratamentul până când nu faceţi această cură de epurare, măcar de 2 zile, dacă nu puteţi mai mult.   

Etapa a II-a,  tratamentul propriu-zis:1-2 luni în fiecare repriză. La cele enumerate în etapa I se adaugă remediile terapeutice prescrise (tincturi şi pulberi de plante medicinale, produse apicole, petrol, ulei vegetal, argilă, regim alimentar etc.).

Etapa a III-a, pauza: 2 săptămâni. Ceaiul de plante medicinale se bea în continuare şi în această perioadă. De asemenea se pot lua în continuare şi remediile care au şi rol alimentar (uleiuri vegetale, ulei de peşte, antioxidant, cartilagii de rechin etc.).

 Atenţie! Atât la începutul etapei I, cât şi al celei de a II-a, pot apare: ameţeli, o stare de rău general şi dureri sau se vor accentua durerile din zonele sau organele afectate de boală. Este criza de epurare – un fenomen pozitiv în terapia naturistă. Ar fi o greşeală să renunţi la tratament.

REGIMUL ALIMENTAR: 50 % alimente prelucrate termic şi 50 % neprelucrate termic.

Alimente permise:legume şi fructe crud ;  fulgi de ovăz, grâu germinat, tărâţe de grâu;soia, fasole, mazăre, macerat de orz verde cu miere, hrean cu miere, miere, polen apicol, drojdie de bere uscată; alune ; nuci, seminţe de dovleac şi floarea soarelui neprăjite; pâine Graham, mămăligă ; ●  peşte, carne de pasăre (de la păsări crescute  cu furaje fără adaosuri chimice, în special hormoni sintetici) ; ● brânzeturi, de preferinţă proaspete; iaurt degresat (obţinut pe cale naturală, nu cu enzime chimice); lapte ,,prins’’ degresat;ouă (în special gălbenuşul crud sau moale) ; ● condimente (coriandru, busuioc, tarhon, usturoi –  se înghite un căţel de usturoi înaintea fiecărei mese –, ceapă, mărar, leuştean, ardei moderat iute, scorţişoară, cuişoare, nucşoară, vanilie, esenţe de plante aromate etc.) ; ● ceai verde (anticancerigen), măsline verzi, supe, ciorbe, oţet de mere, borş, sare de mare etc. ; ●  necesarul de proteine al organismului (circa 1 gram de kilocorp) se asigură în special prin consumul de peşte (îndeosebi cel oceanic gras, deoarece conţine mari cantităţi de coenzimă Q10 – anticancerigenă şi tonicardiacă), soia (înlocuieşte carnea), mazăre şi fasole uscate, brânzeturi, lactate, drojdie de bere uscată şi carne de pasăre, 1-2 ori pe săptămână ; se poate combina carnea de pasăre cu produse din soia, pentru atenuarea gustului  fad al acesteia din urmă.

Alimente interzise:grăsimi animaliere (cresc proporţia de radicali liberi); ● alimente iradiate în vederea conservării (fulgi de cartofi şi fulgi de fasole); ● carne de mamifere (conţine produşi amoniacali toxici); ●  tot ceea ce conţine aditivi alimentari nocivi (E-uri toxice). Fiind substanţe chimice sau de sinteză, cu potenţial toxic, alergic şi cancerigen, aceste adausuri aşa-zis alimentare, apărute mai mult din nevoi comerciale decât nutriţionale, sunt dăunătoare pentru orice om. Ele generează stări de disconfort, fac dificile digestia, respiraţia, metabolismul, mişcările în general şi provoacă chiar unele boli, cum sunt tulburări digestive, hepatite toxice, nefrite şi nefroze ş.a. Există două categorii de E-uri nocive : unele interzise în alimentaţie în majoritatea ţărilor lumii, dar care din păcate mai pot fi întâlnite în unele produse, şi E-uri care nu sunt interzise deocamdată de actele normative, dar care s-au dovedit în cercetări recente ca fiind periculoase pentru sănătate. (Din nefericire, din varii motive, între care cele comerciale nu sunt deloc de neglijat, drumul de la cercetare la practică este încă lung şi anevoios, mai ales la noi, în România). Din prima categorie fac parte : E 102, E 110, E 120, E 123, E 124, E 142, E 211, E 214, E 216, E 217, E 231, E 239 şi E 330. În cea de a doua categorie se înscriu: E 124 (Ponceau 4 R8 – colorant roşu, prezent în anumite mezeluri), E 127 (Eritozină – colorant roşu, întîlnit mai cu seamă în băuturile răcoritoare sau alcoolice, îngheţate, prăjituri şi bomboane), E 128 (Roşu 2g – colorant, care se găseşte mai ales în carnea din hamburgeri), E 220 la 228 (sulfiţi – conservanţi, prezenţi îndeosebi în carnea de hamburgeri, cartofi deshidrataţi, fructe confiate, prăjituri, bere, vin şi oţet de vin), E 230 (Bifenil – conservant, prezent în coaja citricelor), E 231 la 232 (Ortofenilfenoli – conservanţi, prezenţi de asemenea în coaja citricelor), E 233 (Tiabendazol – conservant, prezent şi el tot în coaja citricelor), E 249 la 252 (Nitraţi şi nitriţi – conservanţi, introduşi mai cu seamă în mezeluri, brânzeturi şi alimente conservate prin sărare), E 320 (Butil-hidroxi-asinol, precurtat BHA – conservant, care se găseşte în special în cartofi deshidrataţi, uleiuri vegetale, margarină, unt, supe concentrate, sosuri şi gumă de mestecat), E-412 (Dioxină – se foloseşte în industria laptelui pentru îngroşarea compoziţiei iaurtului, smântânii, chefirului, în industria cărnii pentru amelorarea gustului, în panificaţie şi la prepararea sosurilor şi a îngheţatei), E 621 (Glutamat monosodic, prescurtat MSG – potenţator de aromă, prezent îndeosebi în condimente), E 950 (Acesulfam K – îndulcitor, care se întâlneşte mai ales în guma de mestecat, produsele zaharoase şi băuturile răcoritoare), E 952 (Ciclamat – îndulcitor, introdus de asemenea în guma de mestecat, produsele zaharoase şi băuturile răcoritoare) şi E 954 (Zaharină – îndulcitor, care se găseşte mai ales în berea fără alcool, băuturile răcoritoare, produsele zaharoase şi guma de mestecat); ● băuturile răcoritoare industriale (Pepsi‑cola, Mirinda, Fanta etc.), deoarece conţin arome, edulcoranţi, conservanţi şi coloranţi sintetici, tot E-uri, chiar dacă nu sunt înscrise astfel pe etichetele lor; aceste substanţe sunt responsabile de unele afecţiuni cum sunt: nefritele, gastritele, pancreatitele, colitele şi chiar tumorile digestive; fiecare sticlă cu asemenea băuturi ar trebui să poarte pe etichetă un avertisment asemănător celui de pe pachetele de ţigări, că fiecare le consumă pe propriul său risc; veţi întreba poate ce să folosim în locul lor, deoarece băuturile răcoritoare sunt necesare, mai cu seamă pe timpul activităţilor turistice; vom consuma fără oprelişti sucuri de fructe, compoturi şi siropuri preparate în gospodărie sau procurate de la societăţile comerciale care valorifică plante medicinale şi produse fabricate pe baza lor; ele nu conţin produşi toxici şi, totodată, au şi acţiune profilactică în cazul unor boli; ● rântaşuri, sosuri cu făină; zahăr şi produse din zahăr (agresează pancreasul şi ficatul), cafea, cacao, alcool, prăjeli (duc la formarea acroleinei, acrilamidei şi a altor produşi care dereglează metabolismul celular – sunt cancerigene); ●  alimente mucegăite, ulei rânced, margarine obţinute prin hidrogenare şi cele care conţin ulei de seminţe de bumbac (cancerigen); ● mâncare reîncălzită, produse fine de panificaţie şi cofetărie (pâine albă, covrigi, biscuiţi, paste făinoase, prăjituri etc.); ● legume care conţin psoralen (ţelină, păstârnac, sparanghel şi pătrunjel rădăcină –  sunt considerate cancerigene de către cercetătorii americani) consumate în exces, ciocolată, sare recristalizată (conţine ferocianură de sodiu, substanţă foarte toxică); usturoiul tratat (pentru a împiedica încolţirea, unele firme introduc bulbul în soluţie de sulfat de cupru – substanţă deosebit de toxică –, după ce i-au scos discul radicular; lipsa acestuia constituie de altfel şi indiciul după care este recunoscut că este tratat); măsline negre (au fost obţinute prin tratarea măslinelor verzi cu soluţie de sodă caustică, produs deosebit de otrăvitor), piper negru (conţine safarol, o substanţă cancerigenă), zbârciogi – Morchella esculenta – (au în compoziţie hidrazină, un compus cancerigen); ●  apă de la robinet (este cancerigenă, datorită cloroformului din compoziţia sa, care se formează prin combinarea clorului cu substanţele organice existente în apă); ●  oţet de vin ş.a.

 

                                                                                Preşedinte, inginer Voinea-Fănică Ene

 

 

II. 3. LA COMANDĂ

putem prepara următoarele produse:

 

TINCTURI de plante medicinale pentru : cancer, boli cardio- şi cerebrovasculare, psoriazis, scleroză multiplă, boli autoimune, boala Crohn, boala Alzheimer, hiperplazie benignă de prostată, fibrom uterin, chisturi ovariene, noduli mamari, pneumopatii, gripă, SIDA, hepatite A, B, C, D, E şi G, ciroză hepatică, pancreatite, reumatism, bătrâneţe, sarcină, astenie, nevroze, stres ş.a.

TINCTURĂ DE PROPOLIS în amestec cu plante medicinale pentru: cancer, psoriazis, paraziţi intestinali, boli autoimune, boala Crohn, hiperplazie benignă de prostată, pneumopatii, gripă, SIDA, hepatite A, B, C, D, E şi G, ciroză hepatică, tulburări de dinamică sexuală, astenie, nevroze, stres ş.a.

ANTIOXIDANT (imunostimulant, antitumoral, hepatoprotector şi fortifiant totodată). Compoziţie: 60 % Aloe proaspăt cu miere sau Aloe vera gel (fără benzoat de sodiu, care este substanţă cancerigenă) şi 40 % pulbere de: miez de Nucă, Măceşe, fructe de Cătină albă, Pelin, Ienupăr, Armurariu, seminţe de In, Angelică, Lemn dulce, Ghimbir, Coriandru, Scorţişoară, Pufuliţă, Rotungioară, Fumăriţă, Scai măgăresc şi Ţintaură. Administrare: 2-4 linguriţe înaintea meselor principale cu circa 30 de minute şi 2-4 după acestea. Indicaţii: cancer, boli cardio- şi cerebrovasculare, psoriazis, scleroză multiplă, boli autoimune, boala Crohn, boala Alzheimer, hiperplazie benignă de prostată, fibrom uterin, chisturi ovariene, noduli mamari, pneumopatii, gripă, SIDA, hepatite A, B, C, D, E şi G, ciroză hepatică, pancreatite, reumatism, bătrâneţe, sarcină, astenie, nevroze, stres ş.a.

            ANTIOXIDANT PENTRU DIABETICI (hipoglicemiant, vasodilatator periferic, imunostimulant, antitumoral, hepatoprotector şi fortifiant totodată). Compoziţie: 60 % Aloe proaspăt cu vin roşu sau Aloe vera gel (fără benzoat de sodiu, care este substanţă cancerigenă) şi 40 % pulbere de: miez de Nucă, Urzică, Pufuliţă, Ciumărea, Afin (frunze), Dud, Coacăz negru, Mur, teci de Fasole, Nuc, Cătină roşie, Păducel, Măceşe, fructe de Cătină albă, Pelin, Ienupăr, Armurariu, seminţe de In, Angelică, Ghimbir, Coriandru, Scorţişoară, Rotungioară, Fumăriţă, Scânteiuţă, Piperul-broaştei, Sporici, Slăbănog, Scai măgăresc şi Ţintaură. Administrare: 2-4 linguriţe înaintea meselor principale cu circa 30 de minute şi 2-4 după acestea. Indicaţii: diabet zaharat, pancreatite, colesterol şi trigliceride crescute, obezitate ş.a.

            HREAN CU MIERE: Compoziţie: miere ecologică cu hrean, zeamă de lămâie, Busuioc sălbatic, Cinsteţ, Rotungioară, Scânteiuţă, Asmăţui şi Sovârf. Administrare : se iau 2-4 linguriţe de 2-3 ori pe zi, înaintea meselor, eventual în 100-200 ml de sucuri de fructe sau legume, pentru a atenua gustul iute. Indicaţii:  boli pulmonare, anemie, gută, reumatism, gastrite hipoacide, boli cardio- şi cerebrovasculare, hipertensiune arterială, paraziţi intestinali ş.a. Contraindicaţii: hemoroizi, tulburări de ritm cardiac, hiperfuncţii endocrine avansate şi excitaţii nervoase.

AFRODIZIAC (pentru ambele sexe). Compoziţie: 60 % miere ecologică şi 40 % pulbere de Brânca-ursului, Mărar seminţe, Scânteiuţă, Scorţişoară, Ienupăr, Cuişoare, Ghimbir, Păstrăv (ciupercă), Coriandru şi Busuioc sălbatic. Administrare: 3-4 linguriţe de 3 ori pe zi, înaintea meselor principale cu circa 30 de minute înainte. Indicaţii: tulburări de dinamică sexuală, stres, astenie, bătrâneţe, insuficienţă corticosuprarenală etc.

VIN TONIC (pentru ambele sexe). Compoziţie: 90 % vin roşu şi 10 % pulbere de Brânca-ursului, Busuioc sălbatic, seminţe de Mărar, Scorţişoară, Ghimbir, Scânteiuţă, Coriandru, Cuişoare şi Ienupăr. Administrare: 1-2 pahare (200-300 ml) seara. Indicaţii: tulburări de dinamică sexuală, stres, astenie, bătrâneţe, insuficienţă corticosuprarenală ş.a.

 

Produsele se prepară în circa 1 săptămână

de la data comenzii şi pot fi expediate şi prin POŞTĂ.

Presedinte, ing. Voinea-Fanica Ene